Anul 1866 este cel al primelor manifestari literare ale lui Eminescu.

În 12/24(stil nou) ianuarie moare profesorul de limba româna Aron Pumnul. Elevii scot o brosura, Lacramioarele învaţăceilor gimnazisti (Lacrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare si poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnata M. Eminoviciu, privatist.

La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaza în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea. Iosif Vulcan îl convinge sa-si schimbe numele în Eminescu si, mai târziu, adoptat si de alţi membri ai familiei sale. În acelasi an îi mai apar înca cinci poezii în „Familia”.

LA MORMÂNTUL LUI ARON PUMNUL
Îmbraca-te în doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!

Metalica, vibrînda a clopotelor jale
Vuieste în cadenţa si suna întristat;
Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale
Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urma-i ne-a lasat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt si mare,
Colo unde te-asteapta toţi îngerii în cor,
Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cîntare
Si-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare
Cununi de albe flori!

Te plînge Bucovina, te plînge-n voce tare,
Te plînge-n tînguire si locul tau natal;
Caci umbra ta mareaţa în falnica-i zburare
O urma-ncet cu ochiul în trista lacrimare
Ce-i simţ naţional!

Urmeze înca-n cale-ţi si lacrima duioasa
Ce junii toţi o varsa pe trist mormîntul tau,
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cînturi tînguioase,
În cînturi rasunînde, suspine-armonioase,
Colo, in Eliseu!