Greu a fost sa-i dau şi un titlu!
În cele din urma, am considerat ca cel mai potrivit este: ,,Porni Luceafarul”. Altfel, cred, ca nici nu se putea!

Recunosc, aici, am primit sprijin şi chiar un contract de parteneriat.

Revista ,,Porni Luceafarul” apare ca o necesitate pentru a completa un gol în acest spaţiu plin de adânci semnificaţii, pentru a fructifica moştenirea valorilor culturale şi spirituale ale existenţei din localitaţile comunei Mihai Eminescu.

Demersul nostru este determinat de respectul fața de stramoşii noştri care au trait şi trudit pe aceste locuri, faţă de cei care, astăzi, împreuna trăim şi muncim aici. Spus mai direct, aşa cum am vazut că se poartă şi prin alte localităţi ale judeţului, ne propunem să vorbim, în paginile revistei, despre fiii satelor comunei Mihai Eminescu, cum au trait, cum au muncit, cum au crezut în viaţa, au creat şi au ridicat pe culmi aceste ţinuturi.

Cinstirea şi păstrarea memoriei pentru faptele şi contribuţia lor în cadrul acestor comunităţii este obiectivul major al acestei publicaţii.

Şi cum, Mihai Eminescu este fiu al acestei comune, care cu onoare îi poarta numele, considerăm că Geniul său trebuie să ocupe locul central în spaţiile revistei ,,Porni Luceafarul”. Pentru aceasta, vom insista pentru a reflecta adevărul despre viaţa şi opera Sa, îl vom cinsti cum se cuvine şi vom combate orice tendinţa de denigrare, care a început sa fie o modă, un curent…

În acelaşi timp, ne vom ocupa pentru a reflecta viaţa, opera şi personalitatea  și altor fii ai comunei cum ar fi:  I.D. Marin, Horaţiu Ioan Laşcu și alţii.

În concluzie, cu „Porni Luceafarul” dorim să dăm sens vieţii satelor comunei Mihai Eminescu, să ne apropiem şi să înţelegem oamenii acestor locuri, să-i conştientizăm ce înaintaşi de seamă au avut, pentru a-i respecta şi primi cu ospeţie pe cei ce trec pe aici şi a le arăta că suntem demni de fiii acestor locuri.

Demersul nostru, crezul acestei publicaţii, se va înfăptui trimestrial prin nu mai puţin de 39 de pagini…. .

39, un număr ce poate fi asociat cu viaţa unui OM, a unui GENIU. O viaţă pe care EL a început prin a iubi-o, dar atât de mult, încât a sfârşit prin zbucium şi calvar!

Dumnezeu să ne ajute!
Niculai Maluş

Cultura Precucuteni este documentata, pe teritoriul satului Cucorani, materialele recuperate în urma cercetarilor de suprafaţa, indicând prezenţa unei asezari din faza culturii amintite (Silvia Marinescu – Bîlcu, Cultura Precucuteni în Cîmpia Moldovei în Din trecutul judeţului Botosani, I,
1974).

Foarte multe indicii arheologice sugereaza o locuire consistenta a zonei, în perioada neolitica.
Astfel, pe teritoriul localitaţii Ipotesti, la cea 2,5 km sud – vest de sat, au fost recoltate, din punctual Stânca Stearpa, câteva piese de silex si fragmente ceramice, databile în perioada amintita. În apropiere, la Catamarasti, punctul ,,La Salcâmii lui Crama”, s-au descoperit fragmente ceramic cucuteniene dintr-o faza neprecizata, iar pe teritoriul satului Catamarasti – Deal, punctul ,,La Morisca” (1,5 km est de halta Cucorani, între calea ferata si pârâul Sitna) au fost depistate urmele unei asezari cucuteniene din fazele A si B2. Aceeasi faza a fost documentata, prin materiale recoltate, în apropierea acestui punct, pe o terasa inferioara a pârâului Sitna cele doua puncte putând fi urmele unei aceleasi comunitaţi care a practicat sistemul ,,roirii”.

Pe teritoriul satului Cucorani, în apropierea punctului Medeleanu, au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând fazei A a culturii Cucuteni, iar din punctul ,,Vatra satului”, pe un
platou dinspre satul Cervicesti, au fos recoltate fragmente cucuteniene – faza neprecizata (Alexandru Paunescu, Paul Sadurschi, Vasile Chirica, 1976). De la iazul Balasei, la cea 1 km est de ,,Sleahul Dorohoiului”, au fost recoltate fragmente ceramice aparţinând epocii de tranziţie catre perioada metalelor (eneolitic) – cultura Horodistea.

De pe teritoriul Stâncestilor, sat care face parte din aceeasi comuna, în punctul cunoscut sub numele de ,,Pîrîul Ioanei” (1 km vest de satul Stâncesti, pe partea dreapta a pârâului Ioanei) s-au cules fragmente ceramice dintr-o faza neprecizata a culturii Cucuteni, iar de pe teritoriul satului Baisa au fost recoltate, în vechime, 24 de lame de silex care, tipologic, par a se încadra în perioada neoliticului, piese pastrate în colecţia Muzeului Judeţean Botosani (N. Zaharia, M. Petrescu – Dîmboviţa si Em. Zaharia, Asezari din Moldova din paleolitic pâna în secolul XVIII, Bucuresti, 1970, p. 265).

Bronzul timpuriu este documentat, prin fragmente ceramice descoperite pe cursul pârâului Luizoaia, pe teritoriul localitaţii Catamarasti – Deal, în apropierea limitei de nord – vest a orasului Botosani (fragmente atribuite fazei Gorodosk – Horodistea). Pe teritoriul satului Catamaresti, în punctul ,,La Podul spre Braiasca” situat la cea 2 km nord de sat, între iazul Braiasca si podul de peste pârâul Dresleuca, au fost recoltate fragmente ceramice atribuite bronzului târziu, cultura Noua. Aceleasi perioade îi aparţin mai multe fragmente ceramice recoltate din punctul ,,La Salcâmii lui Crama”, de pe teritoriul localitaţii menţionate (Dan Gheorghe Teodor, în Din trecutul judeţului Botosani, 1974, p. 103, 109; N. Zaharia, et alii, 1970 p. 233).

Fazei I a culturii Noua par ai aparţine câteva descoperiri efectuate pe ,,Dealul Gradinilor”, spre satul Cervicesti, asa cum rezulta din informaţiile furnizate de cercetatorul A. C. Florescu, precum si o serie de descoperiri efectuate în punctul ,,în Saliste”, situat la 1 – 2 km sud – est de satul Cucorani, conform recunoasterilor efectuate de Silvia Teodor si D. Cristea. Dupa informaţiile furnizate de cercetatori, acest punct pare a corespunde unei întinse asezari, care pe lânga materiale atribuite epocii bronzului târziu, a furnizat (la suprafaţa) si indicii referitoare la o locuire medievala târzie.

Relativ multe sunt punctele care au furnizat materiale atribuite Hallsttat-ului, prima faza a epocii fierului. Astfel, de pe teritoriul satului Ipotesti, din punctul ,,în Lunca – Luncani”, aflat la 0,30 km sud de sat, au fost recoltate fragmente ceramice încadrate în perioada menţionata. Din punctul ,,La ţintirim – La Ocoale”, aflat pe raza satului Catamarasti, pe partea dreapta a pârâului Dresleuca au fost adunate fragmente ceramice atribuite Hallstatt-ului târziu, ca si de pe ,,Dealul Cervicestilor”, punct situat pe teritoriul satului Cervicesti, în apropierea soselei Botosani – Dorohoi. Prin materialele recoltate în cursul unor cercetari de suprafaţa, pot fi încadrate în aceeasi perioada si punctele ,,Lotul experimental agricol”, ,,La sleahul Dorohoiului”, ,,Iazul Balasei” (satul Cucorani), ,,Bobeica”, ,,Vatra satului”, ,,La Ciocan” (Hallstatt mijlociu), ,,Marginea nord estica a satului”, ,,La salcâmi”, ,,Dupa Gradini”, ,,Pârâul Ioanei” (teritoriul satului Stâncesti) ( Paunescu, Sadurschi, Chirica, I, p. 171).

Dintre acestea, ample cercetari arheologice au fost desfasurate în punctul ,,Bobeica – Deasupra Sanţului” unde a fost semnalat, înca de la sfârsitul secolului XIX (1871), de catre Al. Odobescu, un complex de fortificaţii de pamânt. Cercetarile sistematice întreprinse aici de un colectiv coordonat de A. C. Florescu, în perioada anilor 1960 – 1967, au dus la excavarea a peste 5.000 mp de pamânt, rezultatele fiind de o deosebita importanţa stiinţifica.

Complexul acopera o suprafaţa de 50 ha si este format din doua cetaţi de pamânt alaturate, de forma poligonala, delimitate prin val si sanţ sau prin pante înclinate (pe unele laturi). Valul are astazi la baza 20 – 22 m, o înalţime de peste 5 m si laţimea la partea superioara (creasta valului) de aproape 4 m, sanţul are o laţime superioara de 20 – 30 m, iar la baza de aproximativ 7,50 m, adâncimea sa fiind, pe alocuri, de 7 m, în apropierea colţului nord – estic al cetaţii, o întrerupere în val sugereaza existenţa unei porţi de intrare, ca si pe latura de sud, în acest caz fiind vorba de o poarta de comunicare a Cetaţii I cu Cetatea II.

Cetatea I a funcţionat între sfârsitul secolului VI a. Chr si sfârsitul secolului III a. Chr, arheologii deosebind 4 faze de evoluţie a habitatului uman de aici. Predomina materialele autohtone de tradiţie hallstattiana, inventarul arheologic majoritar fiind dat de ceramica, în special ceramica lucrata cu mâna, neornamentata, în ultimele doua faze creste frecvenţa ceramicii ornamentate, decorul des întâlnit fiind brâul în relief crestat sau alveolat, înca din prima faza apare ceramica de import, reprezentata prin amfore grecesti. Cercetarile au dus la dezvelirea a 30 de semibordeie (gropi cu diametrul de 3,50 x 4 m, adâncite pâna la – 0,45 m) care sunt caracteristice mai ales primei si ultimei faze de locuire precum si a 7 locuinţe de suprafaţa încadrate cronologic în faza a III-a de evoluţie, locuinţe rectangulare construite pe un schelet lemnos.

Cetatea II a evoluat pe parcursul secolelor IV – III a. Chr, locuirea de aici fiind contemporana cu faza III din Cetatea I. Singura locuinţa cercetata este de tipul locuinţei de suprafaţa, cu dimensiunea de 7 x 6 m, de sub darâmaturile acesteia recuperându-se un depozit de obiecte de mare importanţa stiinţifica: doua cnemide de bronz, doua psalii de bronz cu capete în forma de cap de vultur, doua figuri umane schematizate, din lemn placat cu foaie de aur si o piesa din piele placata cu foaie de aur, constituind o reprezentare zoomorfa complexa (cap de mistreţ, corp de peste, coada de pasare).

Cercetatorii au constatat ca odata cu abandonarea Cetaţii II, în secolul al IV-lea a. Chr., Cetatea I a fost refortificata prin refacerea valului si sanţului adiacent. A. C. Florescu, coordonatorul cercetarilor de la Stâncesti, a considerat ca acest centru fortificat a servit ca loc de refugiu si aparare a populaţiilor din satele neîntarite din jurul sau, dar fiind totodata si centru urban politico-administrativ al unei capetenii de trib traco-getice. Acelasi istoric a pus încetarea locuirii în cetaţile de la Stâncesti, în veacul III a. Chr., pe seama invaziei bastarnilor în zona Moldovei (C. Florescu si Simeon Raţa, în Studii si Materiale (Muzeul Suceava), I, 1969).

Tot primei epoci a fierului (Hallstatt) îi corespunde si nivelul I de locuire, datat la sfârsitul secolului IV si începutul secolului III a. Chr, de la Cucorani – Medeleni, sapaturile ducând la identificarea unei asezari daco-getice care îsi are originea în etapa de trecere de la prima la a doua epoca a fierului, locuirea de aici nedepasind secolul II a. Chr. Locuinţele acestei etape, în numar de 8, din asezarea de la Cucorani – Medeleni se încadreaza tipologic în categoria bordeielor (Silvia Teodor si Simeon Raţa, Cercetari arheologice în asezarea din secolele II-IV de la Medeleni, comuna Cucorani, în Studii si Materiale (Muzeul Suceava), Suceava I, 1969, p. 25).

Bine reprezentata este si a doua epoca a fierului (La Tene), cele mai multe descoperiri si identificari de asezari fiind facute tot în urma cercetarilor de suprafaţa. Cele mai spectaculoase rezultate le-a furnizat cercetarea efectuata la Cucorani (punctul Medeleanu) de catre SilviaTeodor.

Asa cum amintit anterior, asezarea dacogetica de pe acel loc îsi are începuturile în etapele foarte târzii ale Hallstatt-ului, ea dezvoltându-se, mai ales pe parcursul secolelor III – II a. Chr. Un ultim nivel de locuire surprins acolo corespunde
culturii carpice, respectiv secolelor II – III p. Chr. (Teodor, Raţa, op. cit.).â Cultura carpica (sec. II – III p. Chr.) (Istoria, 1991) a fost sigur documentata prin sondajul efectuat de arheologul Paul Sadurschi în punctul ,,Vatra satului – Muzeul Mihai Eminescu”, pe teritoriul satului Ipotesti. Cu aceasta ocazie a fost descoperita si cercetata parţial o locuinţa de suprafaţa, al carei inventor consta din fragmente ceramice, cele mai multe de la vase – borcan, o caţuie fragmentara si o amfora romana.

Mult mai numeroase sunt zonele în care au fost identificate materiale încadrate, conform autorilor ,,Repertoriului arheologic al judeţului Botosani”, la începutul epocii migraţiilor (sec. III – IV), puncte care pot corespunde unor asezari de aceeasi perioada.

Astfel, pe teritoriul satului Ipotesti a fost depistat un punct, pe teritoriul satului Catamarasti – doua puncte, pe teritoriul satului Cervicesti, un punct (,,La Fânaţ”); pe teritoriul satului Cucorani – 6 puncte din care doar ,,Sleahul Dorohoiului”, ,,Vatra satului”, ,,Lotul experimental agricol”, ,,Iazul Balasei” prezinta veridicitate; la Stâncesti – 6 puncte (Paunescu, Sadurschi, Chirica, op. cit.).
Niculai Maluş