Detalii revistă

Biblioteca Naţională de Poezie,  Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu

Autor, Smaranda PINTILEI – bibliotecar

 Scriitorul argentinian Jorge Luis Borges (1899 – 1986) scria în cadrul unei teme privind imaginaţia: ,, Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu.”

Dar, fiind neapărat necesar şi imperios să trecem de la imaginaţie la evidenţă, încercăm să prezentăm o bibliotecă, aşa cum e ea, şi bineînţeles, uneori ( e cazul să recunoaştem), ceea ce ne putem imagina poate deveni evident.

Ideea de a se constitui o Bibliotecă Naţională de Poezie la Ipoteşti a aparţinut lui Laurenţiu Ulici, care a donat în ianuarie 2000 un număr de 6.000 de volume de poezie română din perioada interbelică, majoritatea acestor volume având autograful autorului.

Biblioteca deţine la ora actuală peste 27.000 volume de carte, în fondul acesteia fiind cuprinse şi 785 documente eminesciene de patrimoniu şi, ceea ce este de cea mai mare importanţă, facsimilele Caietelor Eminescu.

Biblioteca Naţională de Poezie Mihai Eminescu de la Ipoteşti este una specializată, domeniul specializării fiind opera eminesciană. Acentul este pus pe întreaga operă, în general, fapt ce ne permite să evidenţiem ca făcând parte dintr-un domeniu aparte, ce trebuie singularizat, tocmai manuscrisele Eminescu, cele care se constituie în documente de patrimoniu.

Lăsând la o parte fondul de carte al bibliotecii, fond deloc de neglijat de altfel, trebuie să acordăm o importanţă primară acestor documente, constituite într-o materie ce dă posibilitatea unei evidenţieri analitice.

Această evidenţă analitică materializează un Registru al bunurilor culturale, registru în care documentele de patrimoniu, bunuri culturale, sunt interpretate cu deosebiri care marchează importanţa, vechimea, autenticitatea lor. Găsim aici, aşadar, manuscrise, fotografii, hărţi, din perioada în care a trait Eminescu, mare parte dintre ele originale. Avem texte scrise şi texte tipărite, care ajută la perceperea unei realităţi, a unui fapt din trecut, în cazul acesta la mai buna comprehensiune a vieţii şi operei lui Mihai Eminescu. Putem afirma că toate acestea constituie fondul de valoare al unei biblioteci, făcând totodată parte din patrimoniul cultural naţional, desemnând o veridică moştenire culturală, de apreciat.

 Prioritatea între aceste documente o au cele fără tăgadă autentice, cum ar fi: 

-          fotografie originală Mihai Eminescu la 34 de ani, 1885, fotograf Nestor Heck, Iaşi;

-          fotografie originală Mihai Eminescu la 19 ani, 1869, fotograf Bernhard Brand, Iaşi;

-          mic tablou original Mihai Eminescu, 1885, fotograf Nestor Heck, Iaşi;

-          fotografie originală Mihai Eminescu, 37 de ani, fotograf Jean Bielig, Botoşani;

Printre autentice, sub formă de manuscris, mai avem:

-          scrisoare originală Mihai Eminescu către V.Burlă, datată 12 august 1885

-          scrisoare originală Veronica Micle către Mihai Eminescu, cu floare de colţ, datată 1881,

-          şi, desigur, cărţile de vizită Mihai Eminescu şi aforismele autografe.

Copiile fotografice ocupă şi ele un loc aparte în acest fond documentar, ca urmare a faptului că reprezintă personalităţi ale timpului, ca: Gheorghe Asachi, Matei Basarab, H.V.Garais, Nu în ultimul rând ca importanţă amintim ilustraţii de Salmen la poeziile lui Mihai Eminescu, sub formă de cărţi poştale şi Jurnalul Junimii sau Prescriptele Verbale ale Societăţii Junimea. Acest jurnal cuprinde file scrise de A.D.Xenopol, constând în procese-verbale şi comentarii ale şedinţelor care demonstrează preocupările junimiştilor în materie de cultură, istorie, literatură, politică.

Mai putem aminti, tot originale, autografele unor personalităţi ale culturii şi literaturii, cum ar fi: autograf Constantin Dobrogeanu-Gherea, fragment despre Eminescu; autograf N.Densuşianu, însemnare despre Mihai Eminescu în Ardeal; autograf Aron Pumnul, filă din sinteza de curs de literatură, acestea fiind doar câteva dintre cele mai semnificative.

Menţionăm ca important, desigur, şi Planul Mânăstirii Putna în original, semnat de Mihai Eminescu.

Filele originale sau revistele literare în totalitate (Românul, Dorobanţul, Buciumul Român, Timpul, Familia, Convorbiri Literare) concretizează o parte din publicistica acelei perioade, dar ceea ce este mai important este rolul lor neîndoielnic în îmbogăţirea fondului documentar al bibliotecii din cadrul Centrului Naţional de Studii de la Ipoteşti, renumit pentru numărul mare de unicate cu trimitere directă la viaţa şi opera marelui poet.

 Documentele vorbesc prin cuvinte, dar mai ales prin imaginea lor ducându-ne cu gândul departe înapoi în timp, ajutându-ne totodată în încercarea de a înţelege o perioadă în care cultura se bucura de deţinerea unui rol important.